• Astrologie

    Mercur retrograd in Peşti (5-28 martie 2019)

    Când mă gândesc la Mercur în Peşti, îmi vine în minte imaginea unui tânăr curios şi neliniştit care s-a nimerit la o seară de meditaţie şi căruia îi e greu să-şi disciplineze mintea, aşa că îi permite să plutească în derivă, se lasă dus de valurile ei, începe să îşi imagineze tot felul de lucruri fabuloase ca să îşi satisfacă nevoia de stimulare intelectuală. Fuge de liniştea şi de conexiunea profundă a Peştilor, însă într-un fel sau altul tot la ea ajunge- prin fantezie, creativitate, plutire.

    Încetul cu încetul, învaţă să-şi disciplineze mintea destul încât să poată găsi satisfacţie pentru curiozitatea sa şi în linişte, în receptivitate, în valurile propriei intuiţii. Îşi dă seama că mintea e doar un instrument, nu o finalitate în sine şi o foloseşte tocmai ca să treacă dincolo de ea. Mercur şi Peştii mi se par două feluri diferite, dar asemănătoare de a oscila: între două gânduri, opţiuni, sentimente, între tot felul de idei şi de curente emoţionale. Mercur în Peşti e o căutare a cărei busolă arată mereu înspre conexiunea cu divinul şi a cărei hartă poate fi citită cel mai bine de o minte dezînvăţată de propriile ei capricii.

    De pe 10 februarie tot avem parte de o astfel de energie, iar de mâine, 5 martie, Mercur retrogradează în Peşti până aproape de sfârşitul lunii. Dacă Mercur în Peşti e tânărul curios cu mintea inspirată de un ideal măreţ, Mercur retrograd e o expresie similară, poate un student care nu se identifică cu sistemul tradiţional de învăţământ şi care are nevoie de metode creative, experienţiale de a învăţa. În timp ce profesorul vorbeşte, el se uită pe geam şi visează; cunoaşterea îi vine din interior mai mult decât dintr-o sursă externă. Atunci când învaţă, îşi reciteşte notiţele şi încearcă să le integreze într-un tot unitar, însă ceva îi scapă, încă nu poate cuprinde imaginea de ansamblu decât ca o intuiţie vagă.

    Când Mercur e retrograd, gândim mai mult cu sufletul decât cu mintea, iar cum sufletul e profund subiectiv, şi comunicarea noastră cu ceilalţi ajunge să fie confuză. Modul în care percepe fiecare realitatea ajunge să fie mai important decât orice adevăr obiectiv; universul interior stabileşte regulile. Cum inconştientul se ghidează după o logică simbolică, o logică a viselor, regulile lui pot părea arbitrare, iar întâlnirile cu ceilalţi lipsite de coerenţă sau prinse într-un şablon care se tot repetă şi din care nu putem ieşi- pur şi simplu, încă nu avem destule informaţii pentru a lua o decizie.

    Mercur retrograd în Peşti poate să aducă o doză dublă din această confuzie, de parcă am merge prin nisipuri mişcătoare, forţaţi să alegem fie să ne mişcăm repetitiv şi inutil, fie să nu ne mai mişcăm deloc şi să aşteptăm să treacă perioada critică. Nu e cel mai bun moment pentru discuţii importante, proiecte noi, decizii majore. Lucrurile se pot îmbârliga mai tare decât ne-am aştepta, iar mesajele noastre ar putea fi interpretate greşit. În schimb, am putea folosi această energie pentru a termina lucruri deja începute, pentru a ne odihni (paradoxal, cred că avem nevoie de energie şi ca să fim în stare să luăm o pauză), pentru a crea (natural, fără aşteptările unui rezultat anume, ci bucurându-ne de proces) şi pentru a ne conecta (prin meditaţie, rugăciune, artă, gesturi şi gânduri bune pentru ceilalţi, fiecare cum simte).

    Pentru mine, Mercur în Peşti apropriindu-se de retrogradare a adus un fel de ceaţă mentală prin care îmi e greu să navighez pentru a mă concentra să gândesc, să planific, să ascult, să fac lucruri concrete. Atenţia parcă îmi e în derivă şi mă surprind privind în gol atunci când ceva din lumea exterioară mă copleşeşte. Mă simt cuprinsă de un mare somn care parcă vrea să mă fure lumii reale şi să mă redea visării din spatele ei. Dincolo de stările astea care-mi cam încurcă viaţa de zi cu zi, am vise interesante (nu întotdeauna şi plăcute) pe care reuşesc să mi le şi amintesc. Îmi face multă plăcere să pictez în perioada asta şi am descoperit că îmi pot picta visele pentru a mă lăsa şi mai pătrunsă de ele. Am început să postez din nou poze pe Instagram după o perioadă lungă de inerţie (fotografia ţine şi ea de zodia Peştilor) şi, deşi sunt destul de mult în lumea mea, mă simt inspirată să le trimit celorlalţi gânduri bune şi să ofer fără să mă aştept la ceva în schimb. Toate astea abia la începutul perioadei de retrogradare! Sunt curioasă ce va mai urma; curioasă, somnoroasă şi cu gânduri bune pentru o lună cu cât mai multă poezie de toate felurile.

     

  • Poezie

    peşteală

    mă-mbrăţişează somnul lumii
    într-o dimineaţă cu coroană de soare

    acum, ramurile se ondulează pe ascuns
    spre un centru nevăzut

    dar peste câteva cercuri
    ne vom trezi dincolo de răsărit
    atât de lipiţi de trunchiul unui vis

    încât ne vor creşte şi nouă rădăcini
    drept până în mijlocul clipei

    Photo by Francesco Paggiaro from Pexels

  • Poezie

    leagăn

    mănânc ciocolată noaptea pe străzi întunecate
    din trotuar iese o mână care mă mângâie pe cap
    cu blândeţea unei mame care-şi ţine în braţe copiii
    (unul din carne şi oase, unul din amintire)
    şi le dă să mănânce din inima ei
    neîmpietrită de durere
    nesecată de iubire
    mereu deschisă şi arzând

    mă simt şi eu ca un copil
    extenuat şi gata să mă încred
    în toate formele lumii,
    dincolo de umbre
    sau tocmai datorită lor

    din trotuar iese un capitol
    pe care cineva a început să-l citească
    acum douăzeci şi cinci de ani
    dintr-o poveste mult mai mare

    şi mă-nveleşte,
    respirând asupra mea
    îmbrăţişarea milenară
    a tuturor mamelor din care m-am născut vreodată

    Photo by luizclas from Pexels

  • Poezie

    clipire

    port o pisică pe spate

    oriunde aş merge,

    îi atârnă coada până în miezul pământului

    şi se încolăceşte în jurul pântecului

    în care spiritul devine materie

    eu privesc altundeva- spre orizont

    spre limbile scoase ale câinilor

    spre cuvintele care ţi se nasc

    din vârfurile degetelor

    şi-mi fac un zeu din lumina care curge

    printre numerele împletite în părul tău

    privesc naşterea zeului,

    iar zeul îmi priveşte privirea

    până când lumea întreagă devine un ochi imens

    deschis larg

    şi clipind spre sine

     

    Photo by Marianna Mercado from Pexels