• Poezie

    dada #x

    Celulo, prezenţa ta rectilinie promovează plăsmuiri obosite
    cu narcise înlănţuite frecându-se descreierat de concepte şi de catedrale
    Al nostru e rugul făinos al creşterii nostalgice spre primitiv
    al nostru strănutul cochet al bronhiilor piezişe

    Ocolit, împlinirea se frământă în slăbiciune
    ţinând o pancartă – “lenea împodobeşte sfios pardoseala nemărginirii”
    Ce lucioasă ţi-e sfârşeala, mănunchi de năzuinţă
    Ce melancolie lucidă îţi incită grimasa
    Mi-ai făgăduit evaporare şi descreşterea cuantică a ruinării
    şi e de necrezut ce omenos te încoronează dezmorţirea

    Pili-m-aş în răspântia dintre devotament şi viaţă lungă
    Culca-m-aş în degetarul garoafei tale de săpun
    Peţi-te-aş onorific cu lirismul unei împărătese gâdilite

    Art by Hannah Höch

  • Astrologie,  Blog,  Psihologie

    Iunie-iulie 2019. Rac şi Capricorn

    Foarte multe se întâmplă în momentul ăsta pe axa Rac-Capricorn. Mercur şi Marte sunt în Rac, în conjuncţie cu Nodul Nord şi în opoziţie cu Saturn, Pluto şi Nodul Sud din Capricorn, iar mie tot îmi vine să scriu despre aceste zodii, mai ales având în vedere că jocul lor e foarte evident în viaţa mea acum (am Ascendentul în Rac). Cele două semne reprezintă două tipuri diferite de energie: una nestructurată, fluidă, orientată spre emoţie şi una structurată, stabilă, orientată spre rezultate tangibile.

    Fiecare dintre noi exprimă aceste două energii în mod diferit în viaţa sa. Cum avem opoziţii între cele două semne în acest moment, putem tinde să manifestăm părţile lor cele mai intense.

    Racul la extremă/dezechilibrat poate să însemne:

    • a ne lăsa conduşi prea tare de emoţii, a lua decizii doar pe baza a cum ne simţim (de exemplu, “N-am chef să fac x lucru, deci n-o să-l fac”- deşi ştiu că m-ar ajuta)
    • a ne plânge de viaţa noastră, a ne complace, a bârfi în loc să acţionăm
    • a avea grijă de ceilalţi fără să avem grijă şi de noi înşine
    • a prelua stările emoţionale ale celor din jur
    • a le face pe plac celorlalţi doar ca să nu riscăm pierderea unei relaţii (de exemplu, a nu ne implica în luarea unor decizii alături de celălalt, ci a-i lăsa lui responsabilitatea, chiar dacă decizia luată nu ne e pe plac)
    • a strânge emoţiile înăuntrul nostru şi a le lăsa să iasă în mod pasiv-agresiv (de exemplu, nu îţi spun ce mă deranjează, ci fac o afirmaţie neclară din care tu ar trebui să înţelegi că sunt supărată sau merg şi mă plâng la altcineva

    Capricornul la extremă/dezechilibrat poate să însemne:

    • a ne lăsa prea mult conduşi de raţiune, a lua decizii doar pe baza a ce e raţional şi folositor (de exemplu “Chiar dacă acum mă simt obosit sau trist şi aş avea nevoie de o pauză, trebuie să continui să muncesc/să fac x lucru”)
    • a nu vorbi despre cum ne simţim sau despre ce avem nevoie
    • a ne urma drumul şi a ne face treaba pe cont propriu, fără a cere sau a accepta ajutor
    • a nu fi receptivi la emoţiile celor din jur (de exemplu, a judeca pe cineva care spune că se simte rău, plânge sau vorbeşte despre nevoile sale, a pune limite de genul “Despre lucrurile astea nu vorbim”,  “Să nu exagerăm”)
    • a ne asuma prea mult responsabilitatea, acumulând resentimente legate de faptul că celălalt “nu face nimic”
    • a impune reguli şi limite, a da “ordine” în loc de a vorbi despre nevoile proprii (de exemplu, “De acum să nu mai faci x lucru”, “Aşa ceva nu se face”, în loc de “Mă simt… şi am nevoie de…”)

    În dezechilibru putem să sărim de la o extremă la alta, spre exemplu de la exprimări intense de emoţii (tristeţe, furie) la retragere în sine şi la tăcere, de la muncă exagerată la compensare prin escapism (inerţie, adicţii).

    Câteva moduri prin care putem să echilibrăm o energie de tip Rac:

    • a ţine un jurnal de gânduri şi de evenimente şi a vedea că, de multe ori, lucruri pe care le refuzăm din teama de schimbare ne fac să ne simţim mult mai bine după aceea (de exemplu, a ieşi în oraş, a merge la un eveniment, a ne asuma un risc). A “rescrie” un obicei nesănătos prin a începe unul nou, a persevera
    • a rămâne conştienţi atunci când ne plângem sau bârfim. Fără judecată sau auto-învinovăţire, cu paşi mici; putem să schimbăm ceva doar dacă mai întâi observăm şi acceptăm că există
    • a programa măcar un lucru zilnic pe care să-l facem pentru noi înşine, pentru bucuria sau relaxarea proprie
    • a rămâne conştienţi dacă preluăm starea emoţională a celor din jur şi a ne aminti că putem să rămânem centraţi în propriile emoţii, chiar dacă va dura ceva până când ne vom obişnui să ne ascultăm şi pe noi înşine. A exprima empatie fără să ne contopim cu emoţia celuilalt
    • a ne asuma responsabilitatea deciziilor pe care le facem, a trece prin filtrul nostru sfaturile de la ceilalţi şi a acţiona după cum decidem că e bine
    • a exprima ceea ce simţim şi ceea ce avem nevoie în mod direct (“Când faci x lucru, mă simt… Aş avea nevoie să faci …)- acceptând faptul că celălalt s-ar putea să nu fie capabil să ne îndeplinească cerinţele. A îndrăzni să fim vulnerabili. A ne oferi nouă înşine acele lucruri pe care ceilalţi nu ni le pot oferi mereu (siguranţă, validare emoţională, afecţiune, înţelegere).

    Din experienţa mea de Rac la extremă pot să spun că îmi vine uneori greu să mă ţin de un program sau să fac ceva nou, mai ales când mă simt tristă, dar că încet-încet reuşesc şi se merită.

    Mă observ atunci când mă plâng şi înţeleg că nu o fac pentru a manipula sau a obţine milă de la cei din jur, ci într-o încercare impulsivă de a obţine înţelegerea şi validarea emoţională pe care acum învăţ să mi le ofer şi singură.

    Îmi vine greu să mă opresc din treaba de zi cu zi ca să-mi ascult corpul şi emoţiile, însă atunci când o fac, toate lucrurile pe care le fac după aceea au o încărcătură diferită, cu mai multă blândeţe şi prezenţă.

    Am început să mă surprind simţindu-mă vinovată sau cerându-mi scuze degeaba, dintr-o vină închipuită mai mult decât reală; devenind tristă sau tensionată dacă cei din jur se simt astfel şi având impresia că eu trebuie să le “repar” emoţiile. Mă observ, încep să iau decizii diferite legate de cum (re)acţionez, las emoţiile fiecăruia în responsabilitatea sa.

    Observ mai des atunci când tind să caut compulsiv sfaturi de la cei din jur, aşteptând ca cineva să-mi spună cum să acţionez. Iau decizii singură, asumându-mi că aş putea să greşesc.

    Cel mai greu îmi vine să îmi exprim emoţiile în mod direct. De obicei, aleg să nu le exprim sau să o fac în scris. Mi-e teamă că dacă o să o fac faţă în faţă, o să-mi pierd controlul, o să tremur, o să plâng, nu o să mai fiu în stare să spun niciun cuvânt. Mi-e teamă că ceilalţi vor crede că emoţiile mele sunt exagerate şi că nu are sens să le simt; mi-e teamă şi mie că nu am dreptul să-mi doresc altceva sau să primesc ce am nevoie. Aici încă am mult de mers. Poate mai puţin decât cred…dar tot se simte ca un munte de urcat.

     

    Câteva moduri prin care putem să echilibrăm o energie de tip Capricorn:

    • a practica conştienţă legată de modul în care ne simţim şi de ce avem nevoie pe parcursul unei zile, poate prin pauze în care respirăm adânc, ne mişcăm conştient, stăm cu noi înşine şi ne ascultăm corpul şi emoţiile
    • a vorbi despre cum ne simţim, a purta discuţii personale cu cei apropiaţi
    • a cere ajutor atunci când avem nevoie, a-l accepta atunci când e oferit
    • a rămâne prezenţi într-o conversaţie cu cineva apropiat, dispuşi să fim atenţi atât la emoţiile proprii, cât şi la ale celuilalt, a vedea că interpretările raţionale, regulile, sfaturile pot adeseori să pună o barieră între noi şi celălalt
    • a împărţi responsabilităţile, a delega sarcini când e nevoie
    • a ne exprima emoţiile şi nevoile într-o conversaţie, de exemplu “Mă simt neglijată sau tristă atunci când faci x lucru şi aş avea nevoie să faci y în loc de asta”, oricât de greu ar fi să stăm în această stare de vulnerabilitate; a accepta că celălalt are şi el limite şi nu poate să facă tot ceea ce credem noi că ar trebui; a ne oferi nouă înşine acele lucruri pe care ceilalţi nu ni le pot oferi mereu (apreciere, încurajări, limite sănătoase, respect)

    Drum bun prin luna aceasta şi prin luna iulie, când cele două eclipse ale verii vor accentua şi mai mult energia acestor două semne. Le vom simţi mai ales noi, cei cu mult Berbec, Rac, Balanţă sau Capricorn în astrograma natală 🙂

  • Poezie

    Hai să nu ne liniştim

    Dorinţa de a muri a 100 de vieţi
    Dorinţa de a trăi a 100 de morţi
    Vorbim despre durere ca despre vreme
    Creem prognoza live
    Vin peste noi învăţători cu umbre cât casa
    Vin prin noi învăţători care suntem noi
    Ce altceva să vină decât ce e deja
    Crezi că ai putere? te-arunc la pământ şi bag cuţitul în tine
    până-ţi curge toată înţelepciunea în pământ
    de unde a venit
    Nu sunt blândeţea întruchipată
    Nu sunt tăcerea dintre furtuni
    Toate vocile lor îmi fierb prin vene
    Paşii lor mă înghit şi mă cresc
    Eu nu mai sunt
    Eu nici n-am fost
    decât o cerere de pace amânată
    de război
    decât un sughiţ în mijlocul unei ceremonii
    şi-o palmă trasă de dragul puterii
    Acum vii tu să mă înveţi
    ce-nseamnă eliberarea de frică
    tu, care n-ai trăit în veci
    într-un corp de femeie
    care vrea să moară
    doar ca să fie în siguranţă
    Îndeplineşte-mi fantezia ultimă
    O cameră plină de învăţaţi care tac dracului odată
    şi ascultă
    şi privesc prin inimă
    În vecii vecilor amin

     

  • Astrologie

    Jocul opusurilor în astrologie

    Mi-a rămas în minte o frază pe care am citit-o mai demult şi care spunea că “Taurul e un fel de Scorpion”. Nu am înţeles la inceput- sunt semne opuse, ar trebui să nu se atingă, să nu aibă nimic în comun! Însă apoi mi-a venit în minte zicala “Între iubire şi ură e o linie fină”, care pare să mizeze pe acelaşi principiu (atâta timp cât prin “iubire” înţelegem ataşament). Când îl transform pe celălalt într-un obiect care trebuie să-mi îndeplinească dorinţele, e uşor să încep să-l urăsc dacă mă refuză. M-am prins recent de ideea asta a extremelor care coincid şi mi se pare interesant cum se aplică în astrologie.

    Mandala astrologică e compusă din 12 semne, 6 perechi de opusuri care se întâlnesc în centru. Fiecare pereche de semne opuse e ca o balanţă cu centrul în mijlocul mandalei şi cu cele două zodii ca şi talere. În momentul când energia uneia dintre ele atârnă greu, cealaltă e propulsată şi ea în sus- ambele sunt active, puternice, însă în moduri diferite.

    Spre exemplu, să zicem că sunt foarte altruist şi generos cu ceilalţi în viaţa de zi cu zi, poate până într-un punct în care mă simt luat de fraier. Balanţa atârnă în favoarea Peştilor, această e energia conştientă pe care o exprim – într-un mod exagerat, care îmi face rău – prin acţiunile mele. Însă s-ar putea să mă trezesc că sunt şi foarte critic, că aştept de la ceilalţi perfecţiunea. Chiar dacă vreau să-i ajut necondiţionat, începe să mă calce pe nervi fiecare mică greşeală sau lipsă de recunoştinţă din partea lor. Aici iese la iveală energia Fecioarei, semnul opus, care probabil că stă reprimată undeva în subconştient şi izbucneşte exagerat în momente inoportune, la fel ca talerul gol care ţâşneşte spre cer atunci când pun ceva prea greu în partea opusă. Dacă exagerez într-una din extreme, efectul se resimte puternic şi la celălalt capăt.

    Inclusiv la nivel fizic pot apărea dezechilibre. Când un Berbec mi-a spus că are probleme cu rinichii, nu am înţeles cum se explică asta astrologic- rinichii ţin de Balanţă, semnul opus. Poate tocmai de asta! Axa Berbec-Balanţă are legătură cu individualismul versus cooperarea, “eu versus ceilalţi”. Dacă nu găsesc un punct de echilibru între cele două, dacă nu reuşesc să-i întâlnesc pe ceilalţi la mijlocul drumului şi ori trag prea mult spre mine, ori las prea mult către ei, pot să “devin” punctul meu opus şi poate chiar să-i manifest bolile ca şi compensare.

    E la fel cu modul în care operează funcţiile psihologice descrise de C. Jung- funcţiile dominante se exprimă conştient, în timp ce funcţiile inferioare pot rămâne reprimate în subconştient, exprimându-se exagerat. De asta mulţi intelectuali (cu gândirea ca funcţie dominantă) pot să aibă izbucniri emoţionale puternice, pasiuni intense – emoţia ca funcţie inferioară, adeseori reprimată, îşi cere şi ea dreptul la existenţă.


    Dincolo de extreme, după regula de la început, Peştii sunt un fel de Fecioară, iar Berbecul e un fel de Balanţă. Ceea ce e sus e şi jos, opusurile se ating. La fel ca orice pereche de zodii opuse, diferite şi asemănătoare în acelaşi timp, îşi dau întâlnire în centrul mandalei astrologice. Ce pun ele la comun aici?

    În primul caz, atât Peştii, cât şi Fecioara sunt vindecători, muncesc şi creează pentru ceilalţi şi funcţionează cel mai bine dacă îşi urmează credinţa, dacă sunt conectaţi la un simţ al misiunii personale. Fiind semne receptive, sunt deschise la energiile din jur, pot adeseori să le preia din mediu, iar în mod ideal reuşesc să le dea înapoi mai curate, mai pure. Axa Fecioară -Peşti e axa materie-spirit, în care Fecioara reprezintă planul material, iar Peştii cel spiritual. În mijlocul mandalei, cele două se împletesc până când nu mai există nicio separare între ele.

    În ceea ce priveşte Berbecul şi Balanţa, ambele au de-a face cu relaţiile. Berbecul se defineşte pe sine separându-se de ceilalţi, iar Balanţa apropiindu-se. Iniţial ni se par foarte diferite cele două poziţii, însă ambele au un lucru în comun: definirea sinelui se face în raport cu ceilalţi. Atât apropierea, cât şi diferenţierea pornesc de la premisa că “celălalt” e important, indispensabil în viaţa noastră. Dacă nu ar fi el, nu am avea nici de ce să ne lipim, nici de ce să ne desprindem.

    Dacă e o linie fină între iubire-ataşament şi ură, atunci aş putea să sar toată viaţa de la una la alta fără speranţă. Sau aş putea să ajung la punctul de echilibru dintre ele, ca şi cum mi-aş uni palmele în faţa pieptului şi aş găsi răspunsul acolo: iubirea pur şi simplu, fără condiţii sau aşteptări.


    Fiecare pereche de opusuri îşi caută punctul de echilibru, fiecare zodie are nevoie de zodia opusă ca să-şi găsească centrul. Chiar dacă sunt Taur- comodă, la locul meu cu tălpile pe pământ stabil- pe partea cealaltă mă aşteaptă Scorpionul, gata să-mi întoarcă lumea pe dos dacă nu mi-o întorc eu singură din când în când, în doze mici. Energia semnului opus poate să ia formă în viaţa noastră printr-o altă persoană sau din propria lume interioară. Oricum ar fi, e imposibil de ignorat: opusul nostru e ceea ce vedem cel mai clar dacă privim în faţă.

  • Poezie

    întreg

    pot să fiu şi om şi animal
    şi pierdută şi găsită
    în acelaşi corp
    locuit până-n vârful degetelor
    de femeia care sunt

    când fac un pas în spate
    şi nu mă mai cert cu mine,
    se deschide spaţiu
    pentru toţi dracii şi toţi îngerii
    care-mi suflă viaţa-n secunde
    pentru toate apele şi toate râsetele
    pe care le trimit tăvăluc spre lume

    nu se mai ceartă nimeni cu nimeni
    e loc pentru toată lumea aici

    chiar şi când cineva se trezeşte să latre
    să plângă prin cabinete
    să viseze răzbunare

    să între în pielea propriului agresor
    şi să vibreze la durerea altcuiva

    chiar şi când e linişte de galben pal
    şi am nevoie de-o icoană
    ca să-mi amintesc de iubirea din mine

    cu cât privesc mai departe
    cu atât e mai mult spaţiu

    cu cât privesc mai aproape
    cu atât e mai mult loc
    pentru tot ce-a răsărit vreodată în mine
    ca-ntr-un imperiu
    unde stau regină
    şi nu mi-e nimic nici străin,
    nici cunoscut

    The key to joy is disobedience
    There is no guilt and there is no shame

    Photo by Anthony DeRosa from Pexels