• Poezie

    tablou

    zeu tomnatic,

    fruct copt până la refuz,

    aluneci spre amurg

    greu de timp

     

    îngenuncheat

    la altarul măştilor trecute,

     

    porţi oglinda chipului prezent

    de aur întărit

     

    gata! ce-ai lucrat vara nu mai poţi schimba.

    valuri de lumină îngheţate către cer

     

    dincolo de bine şi de rău:

    marea indiferenţă a faptului împlinit

     

    [Imagine: Diana Cancel]

  • Poezie

    dada #x

    Celulo, prezenţa ta rectilinie promovează plăsmuiri obosite
    cu narcise înlănţuite frecându-se descreierat de concepte şi de catedrale
    Al nostru e rugul făinos al creşterii nostalgice spre primitiv
    al nostru strănutul cochet al bronhiilor piezişe

    Ocolit, împlinirea se frământă în slăbiciune
    ţinând o pancartă – “lenea împodobeşte sfios pardoseala nemărginirii”
    Ce lucioasă ţi-e sfârşeala, mănunchi de năzuinţă
    Ce melancolie lucidă îţi incită grimasa
    Mi-ai făgăduit evaporare şi descreşterea cuantică a ruinării
    şi e de necrezut ce omenos te încoronează dezmorţirea

    Pili-m-aş în răspântia dintre devotament şi viaţă lungă
    Culca-m-aş în degetarul garoafei tale de săpun
    Peţi-te-aş onorific cu lirismul unei împărătese gâdilite

    Art by Hannah Höch

  • Poezie

    Hai să nu ne liniştim

    Dorinţa de a muri a 100 de vieţi
    Dorinţa de a trăi a 100 de morţi
    Vorbim despre durere ca despre vreme
    Creem prognoza live
    Vin peste noi învăţători cu umbre cât casa
    Vin prin noi învăţători care suntem noi
    Ce altceva să vină decât ce e deja
    Crezi că ai putere? te-arunc la pământ şi bag cuţitul în tine
    până-ţi curge toată înţelepciunea în pământ
    de unde a venit
    Nu sunt blândeţea întruchipată
    Nu sunt tăcerea dintre furtuni
    Toate vocile lor îmi fierb prin vene
    Paşii lor mă înghit şi mă cresc
    Eu nu mai sunt
    Eu nici n-am fost
    decât o cerere de pace amânată
    de război
    decât un sughiţ în mijlocul unei ceremonii
    şi-o palmă trasă de dragul puterii
    Acum vii tu să mă înveţi
    ce-nseamnă eliberarea de frică
    tu, care n-ai trăit în veci
    într-un corp de femeie
    care vrea să moară
    doar ca să fie în siguranţă
    Îndeplineşte-mi fantezia ultimă
    O cameră plină de învăţaţi care tac dracului odată
    şi ascultă
    şi privesc prin inimă
    În vecii vecilor amin

     

  • Poezie

    întreg

    pot să fiu şi om şi animal
    şi pierdută şi găsită
    în acelaşi corp
    locuit până-n vârful degetelor
    de femeia care sunt

    când fac un pas în spate
    şi nu mă mai cert cu mine,
    se deschide spaţiu
    pentru toţi dracii şi toţi îngerii
    care-mi suflă viaţa-n secunde
    pentru toate apele şi toate râsetele
    pe care le trimit tăvăluc spre lume

    nu se mai ceartă nimeni cu nimeni
    e loc pentru toată lumea aici

    chiar şi când cineva se trezeşte să latre
    să plângă prin cabinete
    să viseze răzbunare

    să între în pielea propriului agresor
    şi să vibreze la durerea altcuiva

    chiar şi când e linişte de galben pal
    şi am nevoie de-o icoană
    ca să-mi amintesc de iubirea din mine

    cu cât privesc mai departe
    cu atât e mai mult spaţiu

    cu cât privesc mai aproape
    cu atât e mai mult loc
    pentru tot ce-a răsărit vreodată în mine
    ca-ntr-un imperiu
    unde stau regină
    şi nu mi-e nimic nici străin,
    nici cunoscut

    The key to joy is disobedience
    There is no guilt and there is no shame

    Photo by Anthony DeRosa from Pexels

  • Poezie

    Am luat replici de copii şi le-am lipit într-un poem

    aka Nu regret că am lucrat 9 luni într-o grădiniţă

    Eşti un chilot!
    Eşti o broască omorâtă.
    Urâţilor,
    dăm cu tunurile să cadă fetele.

    Mi-am cumpărat şosete groase ca lupii
    şi pastă cu Batman-
    are aromă de coarne.

    Am nevoie de mine.

    Mă duc la piscină cu avionul.
    Mă duc în burtă la mami-
    Eram la doamne doamne când nimeni nu era în burtica nimănui,
    Doar lapte cu fluturi,
    peşte din flori,
    miere de zmeură.