Astrologie,  Blog

Eclipsă de Soare în Rac: 21 iunie 2020

Având Ascendentul în Rac, călătoria nodurilor lunare prin Rac şi Capricorn din ultimii doi ani m-a purtat pe un rollercoaster emoţional. Am rezonat mult cu acest tranzit pentru că el ne-a adus, la nivel colectiv, mesajul de a ne îndepărta de folosirea puterii într-un mod abuziv, corupt- de la lideri autoritari şi jocuri murdare în politică până la monopolizarea resurselor de către grupuri restrânse de oameni şi, mai departe, până la criticul nostru interior, care are adeseori tendinţa să taie în carne vie în contextul în care performanţa şi statutul social au ajuns să dicteze, în ochii multora dintre noi, valoarea unei persoane.

Îmi dau seama, după doi ani, că furia mea împotriva acestor trăsături-umbră ale Capricornului vine mult din propria mea umbră- şi ce să fac decât să o las să curgă? Furia. Cu umbra încă mă lupt, iar ea se luptă să o accept. Am pornit în acest tranzit cu ideea de proteja tot ceea ce înseamnă emoţie, blândeţe, vulnerabilitate, copil interior de “monştrii” pe care încă îi vedeam în exterior sub forma invalidării, judecăţii, rigidităţii, constipaţiei emoţionale şi chiar a structurilor de orice fel. În ultimii doi ani mi-am dat seama din ce în ce mai mult că “monştrii” sunt în interiorul meu şi au şi ei amintiri, dureri şi nevoi.

Am avut o perioadă în care mă enerva cumplit energia de tip Capricorn şi (nu din întâmplare) am avut experienţe în care m-am simţit neluată în seamă, anulată de persoane în poziţii de autoritate care păreau să aibă totul sub control. Îmi amintesc o seară în care am mers la pneumolog şi nu îmi ieşea spirometria, nu înţelegeam cum ar trebui să respir ca să iasă un rezultat valid. Doctorul, asistentele tot încercau să îmi explice, până când mi-au pus eticheta de “necooperantă”. Mă simţeam ca un copil mic şi rău în spaţiul acela închis, clinic şi neprietenos, unde adult după adult mă certa din motive pe care nu le înţelegeam şi îmi spunea că nu am de ce să plâng. La un moment dat a ieşit pe dinafară tristeţea pe care o adunasem (eram într-o perioadă dificilă la muncă), am început să plâng şi nu m-am mai putut opri două ore, până când am ajuns acasă.

Ceva din mine încă mă judeca, spunându-mi că am voinţă slabă, auto-control scăzut, că sunt prea sensibilă. Cred că în felul ăsta am atras în jur oameni care credeau acelaşi lucru despre mine, ca şi cum ar fi ţinut o oglindă pentru ce aveam deja în interiorul meu. Rigiditatea şi judecata din mine s-au format cum se construieşte orice zid- cu cărămizi lucrate din pământul strămoşilor şi cu mult efort pentru a proteja ceva fragil.

M-am liniştit la câţiva paşi de casă, când mi-a venit în minte imaginea mea, mergând în dublu alături de mine pe stradă, luându-mă de mână şi spunându-mi: e în regulă să simţi tot ce simţi. Nu e nimic greşit dacă plângi în camera ta, pe drum spre muncă, pe stradă, în spitale, în cafenele. Plângi cât vrei. E normal şi valid, orice ar spune ceilalţi. Gândind şi simţind asta, ceva s-a schimbat în mine. M-am oprit din plâns instantaneu.

Pe măsură ce am învăţat să accept mai mult momentele de tristeţe, frică, furie, disperare, să-mi ofer compasiune (cu multă recunoştinţă pentru că am găsit un terapeut care să mă susţină)- pe măsură ce mi-am acceptat mai mult partea de Rac, mi-a venit mai uşor să mă împrietenesc şi cu trăsăturile de Capricorn din mine: disciplina, auto-controlul, organizarea, puterea de a stabili limite şi de a face ceva pur şi simplu, chiar dacă emoţiile m-ar conduce spre delăsare sau amânare. M-am lăsat mai mult inspirată de persoanele capricorniene din viaţa mea, am ajuns să le admir puterea de muncă şi rezistenţa. Semnele opuse, cum sunt Racul şi Capricornul, sunt interdependente, funcţionează unul pe baza celuilalt. Fără limite şi structură (Capricorn), copilul interior (Rac) o ia pe câmpii. Fără blândeţe şi relaxare (Rac), adultul din noi (Capricorn) se extenuează şi se fosilizează. Sunt recunoscătoare că am ajuns să simt asta şi să o pot exersa, în ritmul meu, în viaţa de zi cu zi.

Despre Eclipsă…


Eclipsa de Soare în primul grad din Rac e ultima eclipsă în acest semn din sezonul 2018-2020, întrucât Nodurile Lunare s-au mutat acum în Gemeni şi Săgetător. Acest moment poate fi unul în care ce am învăţat, individual şi colectiv, în ultimii doi ani se concentrează în informaţii pe care le putem folosi mai departe, într-un nou inceput- cu mai multă blândeţe, înţelegere pentru noi şi ceilalţi, conexiune cu emoţiile şi cu corpul nostru.

Cu Mercur retrograd în Rac, putem în perioada aceasta să simţim multă nostalgie, poate pentru copilărie sau casa părintească. Emoţii vechi pot ieşi la iveală- eu, una, mă aştept la lacrimi, de data asta mai asumate 😀 Putem să ne reconectăm cu amintiri uitate sau cu rude cu care nu am mai discutat de mult. Ne putem gândi la ce înseamnă siguranţa pentru noi şi la modul în care locul unde trăim reflectă nevoile noastre. Se simte în aer un nou început în modul în care relaţionăm cu familia noastră şi cu copilul nostru interior, cu o nevoie mare de răbdare, înţelegere, empatie şi momente de relaxare. Putem simţi cum vechile moduri în care ne judecăm unii pe alţii sau ne împingem către standarde dăunătoare se îmblânzesc, se topesc puţin sub soarele verii.

Cred că este o eclipsă puternică, chiar dacă aceia dintre noi cu planete sau puncte astrologice importante în primele grade din Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn o vor simţi cel mai mult. Chipul ni se întoarce în interior şi spre trecut, spre originile noastre, spre strămoşi, spre casă, spre ţară. Poate că mulţi dintre noi se raportează diferit la sentimentul de siguranţă şi de “acasă”, acum după perioada de izolare. O cuadratură distantă cu Marte în Peşti poate să aducă şi frustrări înăbuşite legate de trecut, familie, casă, poate o dorinţă mare de a proteja ceea ce contează pentru noi, fie că e vorba de alte persoane sau de siguranţa şi integritatea proprie. Ne pot ajuta în această perioadă rugăciunea, exerciţiile fizice blânde, a ne numi şi a avea răbdare cu emoţiile noastre, a discuta cu cineva drag despre ce avem pe suflet.

Inconjuncţia Eclipsei cu Saturn în Vărsător aduce şi un alt fel de energie în peisaj: mai distantă, intelectuală, orientată spre rezultate concrete şi progres. În timp ce depănăm amintiri şi ne conectăm cu ceea ce simţim, o parte din noi are nevoie să rămână detaşată, să privească peisajul nostru interior ca şi cum ar pluti deasupra lui, identificând reguli, şabloane, sensuri şi posibilităţi în ceea ce vede. Inconjuncţia arată că putem avea nevoie să facem un compromis ca să împăcăm atât partea noastră emoţională, sensibilă, dornică de retragere şi de intimitate, cât şi partea din noi care e concentrată pe muncă şi pe disciplină în această perioadă. Întrucât Racul reprezintă familia şi persoanele apropiate nouă, iar Vărsătorul este societatea largă şi grupurile în care ne implicăm, am putea fi nevoiţi să găsim un mod de a investi timp şi energie în ambele direcţii, făcând ajustările necesare.

Simbolul sabian al Eclipsei este “Pe un vas, marinari coboară un steag vechi şi ridică unul nou”- începutul unei noi etape, o decizie conştientă, o reorientare, poate spre un mod de viaţă puţin mai organic, mai conectat la ritmurile naturii şi ale corpului nostru- relaxare şi muncă, simţire şi acţiune, gestaţie şi naştere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *