Astrologie

Jocul opusurilor în astrologie

Mi-a rămas în minte o frază pe care am citit-o mai demult şi care spunea că “Taurul e un fel de Scorpion”. Nu am înţeles la inceput- sunt semne opuse, ar trebui să nu se atingă, să nu aibă nimic în comun! Însă apoi mi-a venit în minte zicala “Între iubire şi ură e o linie fină”, care pare să mizeze pe acelaşi principiu (atâta timp cât prin “iubire” înţelegem ataşament). Când îl transform pe celălalt într-un obiect care trebuie să-mi îndeplinească dorinţele, e uşor să încep să-l urăsc dacă mă refuză. M-am prins recent de ideea asta a extremelor care coincid şi mi se pare interesant cum se aplică în astrologie.

Mandala astrologică e compusă din 12 semne, 6 perechi de opusuri care se întâlnesc în centru. Fiecare pereche de semne opuse e ca o balanţă cu centrul în mijlocul mandalei şi cu cele două zodii ca şi talere. În momentul când energia uneia dintre ele atârnă greu, cealaltă e propulsată şi ea în sus- ambele sunt active, puternice, însă în moduri diferite.

Spre exemplu, să zicem că sunt foarte altruist şi generos cu ceilalţi în viaţa de zi cu zi, poate până într-un punct în care mă simt luat de fraier. Balanţa atârnă în favoarea Peştilor, această e energia conştientă pe care o exprim – într-un mod exagerat, care îmi face rău – prin acţiunile mele. Însă s-ar putea să mă trezesc că sunt şi foarte critic, că aştept de la ceilalţi perfecţiunea. Chiar dacă vreau să-i ajut necondiţionat, începe să mă calce pe nervi fiecare mică greşeală sau lipsă de recunoştinţă din partea lor. Aici iese la iveală energia Fecioarei, semnul opus, care probabil că stă reprimată undeva în subconştient şi izbucneşte exagerat în momente inoportune, la fel ca talerul gol care ţâşneşte spre cer atunci când pun ceva prea greu în partea opusă. Dacă exagerez într-una din extreme, efectul se resimte puternic şi la celălalt capăt.

Inclusiv la nivel fizic pot apărea dezechilibre. Când un Berbec mi-a spus că are probleme cu rinichii, nu am înţeles cum se explică asta astrologic- rinichii ţin de Balanţă, semnul opus. Poate tocmai de asta! Axa Berbec-Balanţă are legătură cu individualismul versus cooperarea, “eu versus ceilalţi”. Dacă nu găsesc un punct de echilibru între cele două, dacă nu reuşesc să-i întâlnesc pe ceilalţi la mijlocul drumului şi ori trag prea mult spre mine, ori las prea mult către ei, pot să “devin” punctul meu opus şi poate chiar să-i manifest bolile ca şi compensare.

E la fel cu modul în care operează funcţiile psihologice descrise de C. Jung- funcţiile dominante se exprimă conştient, în timp ce funcţiile inferioare pot rămâne reprimate în subconştient, exprimându-se exagerat. De asta mulţi intelectuali (cu gândirea ca funcţie dominantă) pot să aibă izbucniri emoţionale puternice, pasiuni intense – emoţia ca funcţie inferioară, adeseori reprimată, îşi cere şi ea dreptul la existenţă.


Dincolo de extreme, după regula de la început, Peştii sunt un fel de Fecioară, iar Berbecul e un fel de Balanţă. Ceea ce e sus e şi jos, opusurile se ating. La fel ca orice pereche de zodii opuse, diferite şi asemănătoare în acelaşi timp, îşi dau întâlnire în centrul mandalei astrologice. Ce pun ele la comun aici?

În primul caz, atât Peştii, cât şi Fecioara sunt vindecători, muncesc şi creează pentru ceilalţi şi funcţionează cel mai bine dacă îşi urmează credinţa, dacă sunt conectaţi la un simţ al misiunii personale. Fiind semne receptive, sunt deschise la energiile din jur, pot adeseori să le preia din mediu, iar în mod ideal reuşesc să le dea înapoi mai curate, mai pure. Axa Fecioară -Peşti e axa materie-spirit, în care Fecioara reprezintă planul material, iar Peştii cel spiritual. În mijlocul mandalei, cele două se împletesc până când nu mai există nicio separare între ele.

În ceea ce priveşte Berbecul şi Balanţa, ambele au de-a face cu relaţiile. Berbecul se defineşte pe sine separându-se de ceilalţi, iar Balanţa apropiindu-se. Iniţial ni se par foarte diferite cele două poziţii, însă ambele au un lucru în comun: definirea sinelui se face în raport cu ceilalţi. Atât apropierea, cât şi diferenţierea pornesc de la premisa că “celălalt” e important, indispensabil în viaţa noastră. Dacă nu ar fi el, nu am avea nici de ce să ne lipim, nici de ce să ne desprindem.

Dacă e o linie fină între iubire-ataşament şi ură, atunci aş putea să sar toată viaţa de la una la alta fără speranţă. Sau aş putea să ajung la punctul de echilibru dintre ele, ca şi cum mi-aş uni palmele în faţa pieptului şi aş găsi răspunsul acolo: iubirea pur şi simplu, fără condiţii sau aşteptări.


Fiecare pereche de opusuri îşi caută punctul de echilibru, fiecare zodie are nevoie de zodia opusă ca să-şi găsească centrul. Chiar dacă sunt Taur- comodă, la locul meu cu tălpile pe pământ stabil- pe partea cealaltă mă aşteaptă Scorpionul, gata să-mi întoarcă lumea pe dos dacă nu mi-o întorc eu singură din când în când, în doze mici. Energia semnului opus poate să ia formă în viaţa noastră printr-o altă persoană sau din propria lume interioară. Oricum ar fi, e imposibil de ignorat: opusul nostru e ceea ce vedem cel mai clar dacă privim în faţă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *