• Astrologie,  Blog,  Psihologie

    (t)aur si valoare

    În timpul şcolii, valoarea mea de sine stătea în notele pe care le luam, ca şi cum ele conţineau substanţa magică prin care existenţa mea era validată. Ştampile roşu pe alb care-mi spuneau, în mintea mea (şi în a celorlalţi): “inteligentă!”, “conştiincioasă!”, “aşa cum trebuie!”. Am crezut toate lucrurile astea şi le-am interiorizat, le-am ataşat mie ca pe nişte haine scumpe care îmi dovedesc valoarea. Odată cu asta, normal că s-a născut şi frica de a le pierde.

    Povestea a fost aceeaşi şi la facultate, unde mi-a fost greu la început să accept că există oameni “mai inteligenţi”, “mai conştiincioşi” şi “mai aşa cum trebuie” decât mine. Totuşi, am continuat să mă hrănesc cu note. Ştiu să fac ceva bine, acel ceva e exact ce vrea lumea de la mine, aşa că bravo. Merit să exist.

    În tot timpul ăsta am continuat să trag concluzii despre ceea ce percep ca fiind “eu” şi din relaţiile pe care le-am avut. Am prieteni- super, exact ce trebuie. Ţin la cineva, iar el/ea ţine la mine- super, înseamnă că merit să fiu iubită. Primesc distanţă emoţională, răceală, respingere- ce spune asta despre mine? Nu ştiu exact. Sunt prea ocupată să ţin cu dinţii de relaţie, să nu cumva să rămân singură şi să aflu.

    Terminând facultatea, n-am mai putut să mă agăţ de note, aşa că am căutat cu anxietate un loc în care să fac ceva prin care să dovedesc că sunt utilă. Lucram deja, dar mi se cuibărise în minte ideea că predatul online sau astrologia nu sunt “joburi reale”, aşa că am decis să încerc altceva. Nu-mi pare rău. Jobul nou a fost interesant şi greu, a scos ce e mai bun şi ce e mai rău din mine. Aproape am căzut în capcana de a-mi extrage valoarea din cât de bine îmi fac treaba, însă “treaba” e relativă. Dacă mă angajez acum să fac şuruburi sau să manageriez o firmă şi eşuez lamentabil, cu o sală întreagă râzând de mine, asta mă face un om mai puţin valoros? Nu prea cred. Gata cu capcana asta.

    Totuşi, cum rămâne cu situaţia în care eşuez la ceva ce e important pentru mine?

    Oamenii care au Soarele în Taur sunt aici ca să evalueze şi să aprecieze calitatea, un proces care începe mai mereu cu sine. Ce am de oferit? Sunt valoros, merit respect, iubire, afecţiune? Obişnuim să asociem asta cu posesiunile noastre, cu relaţiile, cu succesul, cu inteligenţa sau cu cine mai ştie ce. Orice putem să “ataşăm” sinelui ca o anexă şi să spunem: “Ăsta sunt eu”. Sunt notele mele. Sunt succesul meu în carieră. Sunt relaţiile pe care le am, iubirea pe care o primesc, sunt inteligenţa, bunătatea sau deschiderea mea către experienţe noi. Berbecul şi Taurul, ca semne alăturate, îşi completează unul altuia defectele şi calităţile. Dacă Berbecul spune simplu “Eu sunt”, Taurul are cu siguranţă de adăugat ceva în plus.

    Nu e ceva rău. Nimic nu e rău. Taurul ne aminteşte constant că nu trăim în vid. Suntem aici ca să avem o experienţă de tip “pământ”: atingem, gustăm, simţim, apreciem, ne dorim şi avem. Apreciem ce e de calitate şi ce nu, ne bucurăm de ceea ce ne face plăcere. Dezechilibrul apare atunci când ni se pare că unele lucruri ni se cuvin- şi ni se cuvin în mod constant, nu doar o dată, acum. De ce? Ca să fim fericiţi şi împliniţi, normal. Ca să ne simţim fie foarte bine în plăcerea noastră (care de fapt compensează adeseori lipsa de iubire, începând cu iubirea de sine), fie valoroşi prin ceea ce ataşăm la propria persoană.

    Nu sunt un Taur cu o istorie foarte plăcută a ataşamentului. M-am agăţat de nenumărate lucruri ca să fug de faptul că nu mă accept decât dacă îndeplinesc o listă de condiţii. Ce bine că de partea cealaltă a zodiacului pândeşte Scorpionul, care detectează orice ataşament “pământean” şi, pe furiş, ne aminteşte că toţi ajungem în final în acelaşi loc, oricâţi bani, oricâte relaţii, oricâtă inteligenţă sau oricât succes am avea. Nimeni nu-l plăteşte pe Charon în locul nostru.

    Pare un lucru simplu- nimic nu rezistă, toate vin şi toate trec, dar pentru un Taur, ăsta poate fi cel mai dureros lucru. L-am conştientizat mai bine abia când mi-a venit imaginea mea într-o viaţă viitoare, lipsită de relaţiile fără de care acum am simţit că mor. Toate se uniformizează în timp, rănile, datoriile şi darurile care ne leagă unul de altul se vindecă, se plătesc sau se răsplătesc, iar fiecare suflet îşi vede de treaba lui. Care de fapt e treaba tuturor. Ce mai rămâne atunci? Nu ştiu. Ce este, probabil.

    De când Uranus, planeta schimbărilor bruşte, a independenţei şi a progresului a intrat în Taur (martie 2019), parcă nu mai există portiţă de ieşire din faţa schimbării. Nici un tunel secret, nici o gaură de iepure spre o lume fantastică şi ireală. “Dacă nu renunţi tu singură la ataşamentele care-ţi fac rău, o să le iau eu- şi nu va fi deloc plăcut.” Mesajul lui a fost clar.

    Ce înseamnă dacă eşuez la ceva important pentru mine? Nu e un dezastru. Viaţa merge înainte. Nu sunt relaţiile, jobul, inteligenţa, sănătatea mea. Ele contează- chiar enorm. Însă dacă pierd tot ce credeam că mă defineşte, dacă simt că mor fără să mor, ştiu că centrul meu va rămâne, că pot să mă apreciez aşa cum sunt şi că voi merita în continuare tot ce e bun, pur şi simplu pentru că exist. Iar în momentele dificile, asta e mai mult decât de ajuns.

    Las aici o scrisoare din trecut, de la eu cea de acum un an către mine din prezent. M-a bucurat mult când am primit-o azi. Parcă am ştiut că voi avea nevoie să regăsesc o voce blândă şi vindecătoare care să mă readucă dincolo de zidurile pe care le-am ridicat zilele astea. 

    Hi love,

    Happy birthday!! I just received a letter from Past 2017 Me, so I thought I’d pass the favor on.

    Right now I’m in love. My heart is opening. Not always, not always with ease, but it is. I love myself, my wounds, my inner children, my friends, the new people that I met and had more or less turbulent encounters with, I love my teachers and the groups that I went to, I love my dad and my mom and Diana and all the human ways in which we’re hurting each other without realizing, and loving each other in the best way we know how.

    I hope you’re doing something you love. I really hope this. Remember that this time last year, you were (almost) at the Fidelia course. What a big unknown lies ahead. Please don’t forget your passion for astrology. I hope you’re using it. I’m writing this in a state of confusion and a bit of anxiety, even though I know that what has to happen will happen. Maybe something else than astrology… Who knows. Maybe some trouble, maybe some luck. It doesn’t have to be big to be an adventure. Just living is pretty rad. And if it’s big- oh! pretty rad as well!

    Remember this – that your life isn’t under your complete control. That there are tides, cycles, and sometimes you gotta let go. That you’re alright as you are, yet in constant change. That I love you terribly much and I’ll always be here for you. Remember the piercing gaze from one of the journeys: me looking at me with pure assurance and power, with the clear conscience that I have to follow my intuition, my inner knowing- to uncover it, maybe- no matter what happens around me. Or inside me, for that matter.

    I hope you keep loving and loving stronger, that you open up to others more- enjoying solitude, but also being able to share more with others. I hope you’re more confident in your inner truth and follow your intuition more. I hope you radiate presence.

    I hope you keep doing the shamanic journeys, yoga and Prananadi. They’re so powerful!

    I hope that no matter what life sent your way in the past year, you’ve been able to adapt as you can, keeping your inner light strong.

    Happy birthday, you’re 25 and on Earth! Pretty damn amazing, right?

    Love, 
    Past Me

    2nd photo by Engin Akyurt from Pexels

  • Astrologie

    Mercur retrograd in Peşti (5-28 martie 2019)

    Când mă gândesc la Mercur în Peşti, îmi vine în minte imaginea unui tânăr curios şi neliniştit care s-a nimerit la o seară de meditaţie şi căruia îi e greu să-şi disciplineze mintea, aşa că îi permite să plutească în derivă, se lasă dus de valurile ei, începe să îşi imagineze tot felul de lucruri fabuloase ca să îşi satisfacă nevoia de stimulare intelectuală. Fuge de liniştea şi de conexiunea profundă a Peştilor, însă într-un fel sau altul tot la ea ajunge- prin fantezie, creativitate, plutire.

    Încetul cu încetul, învaţă să-şi disciplineze mintea destul încât să poată găsi satisfacţie pentru curiozitatea sa şi în linişte, în receptivitate, în valurile propriei intuiţii. Îşi dă seama că mintea e doar un instrument, nu o finalitate în sine şi o foloseşte tocmai ca să treacă dincolo de ea. Mercur şi Peştii mi se par două feluri diferite, dar asemănătoare de a oscila: între două gânduri, opţiuni, sentimente, între tot felul de idei şi de curente emoţionale. Mercur în Peşti e o căutare a cărei busolă arată mereu înspre conexiunea cu divinul şi a cărei hartă poate fi citită cel mai bine de o minte dezînvăţată de propriile ei capricii.

    De pe 10 februarie tot avem parte de o astfel de energie, iar de mâine, 5 martie, Mercur retrogradează în Peşti până aproape de sfârşitul lunii. Dacă Mercur în Peşti e tânărul curios cu mintea inspirată de un ideal măreţ, Mercur retrograd e o expresie similară, poate un student care nu se identifică cu sistemul tradiţional de învăţământ şi care are nevoie de metode creative, experienţiale de a învăţa. În timp ce profesorul vorbeşte, el se uită pe geam şi visează; cunoaşterea îi vine din interior mai mult decât dintr-o sursă externă. Atunci când învaţă, îşi reciteşte notiţele şi încearcă să le integreze într-un tot unitar, însă ceva îi scapă, încă nu poate cuprinde imaginea de ansamblu decât ca o intuiţie vagă.

    Când Mercur e retrograd, gândim mai mult cu sufletul decât cu mintea, iar cum sufletul e profund subiectiv, şi comunicarea noastră cu ceilalţi ajunge să fie confuză. Modul în care percepe fiecare realitatea ajunge să fie mai important decât orice adevăr obiectiv; universul interior stabileşte regulile. Cum inconştientul se ghidează după o logică simbolică, o logică a viselor, regulile lui pot părea arbitrare, iar întâlnirile cu ceilalţi lipsite de coerenţă sau prinse într-un şablon care se tot repetă şi din care nu putem ieşi- pur şi simplu, încă nu avem destule informaţii pentru a lua o decizie.

    Mercur retrograd în Peşti poate să aducă o doză dublă din această confuzie, de parcă am merge prin nisipuri mişcătoare, forţaţi să alegem fie să ne mişcăm repetitiv şi inutil, fie să nu ne mai mişcăm deloc şi să aşteptăm să treacă perioada critică. Nu e cel mai bun moment pentru discuţii importante, proiecte noi, decizii majore. Lucrurile se pot îmbârliga mai tare decât ne-am aştepta, iar mesajele noastre ar putea fi interpretate greşit. În schimb, am putea folosi această energie pentru a termina lucruri deja începute, pentru a ne odihni (paradoxal, cred că avem nevoie de energie şi ca să fim în stare să luăm o pauză), pentru a crea (natural, fără aşteptările unui rezultat anume, ci bucurându-ne de proces) şi pentru a ne conecta (prin meditaţie, rugăciune, artă, gesturi şi gânduri bune pentru ceilalţi, fiecare cum simte).

    Pentru mine, Mercur în Peşti apropriindu-se de retrogradare a adus un fel de ceaţă mentală prin care îmi e greu să navighez pentru a mă concentra să gândesc, să planific, să ascult, să fac lucruri concrete. Atenţia parcă îmi e în derivă şi mă surprind privind în gol atunci când ceva din lumea exterioară mă copleşeşte. Mă simt cuprinsă de un mare somn care parcă vrea să mă fure lumii reale şi să mă redea visării din spatele ei. Dincolo de stările astea care-mi cam încurcă viaţa de zi cu zi, am vise interesante (nu întotdeauna şi plăcute) pe care reuşesc să mi le şi amintesc. Îmi face multă plăcere să pictez în perioada asta şi am descoperit că îmi pot picta visele pentru a mă lăsa şi mai pătrunsă de ele. Am început să postez din nou poze pe Instagram după o perioadă lungă de inerţie (fotografia ţine şi ea de zodia Peştilor) şi, deşi sunt destul de mult în lumea mea, mă simt inspirată să le trimit celorlalţi gânduri bune şi să ofer fără să mă aştept la ceva în schimb. Toate astea abia la începutul perioadei de retrogradare! Sunt curioasă ce va mai urma; curioasă, somnoroasă şi cu gânduri bune pentru o lună cu cât mai multă poezie de toate felurile.