Poezie

clipire

port o pisică pe spate

oriunde aş merge,

îi atârnă coada până în miezul pământului

şi se încolăceşte în jurul pântecului

în care spiritul devine materie

eu privesc altundeva- spre orizont

spre limbile scoase ale câinilor

spre cuvintele care ţi se nasc

din vârfurile degetelor

şi-mi fac un zeu din lumina care curge

printre numerele împletite în părul tău

privesc naşterea zeului,

iar zeul îmi priveşte privirea

până când lumea întreagă devine un ochi imens

deschis larg

şi clipind spre sine

 

Photo by Marianna Mercado from Pexels

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *